Ai super eroul in interiorul tau
Chiar asa! Cand vine vorba de despartire, oricat de negru ar fi dracul, oricat de mult ti s-ar parea ca esti la limita andurantei, 90% dintre oameni au trecut prin asta si nu au murit. Ba chiar multi se amuza cand privesc inapoi la despartirile care candva le marcau viata.
Ai toate resursele interioare necesare unei perioade de tranzitie! Omul are structurala conditia de adaptare. Mizand pe asta, vei constata ca nu este un capat de tara, nici daca erati impreuna din clasa a doua, de cand ti-a suflat versurile la poezia pe care nu o invatasei pe de rost.
Cand discut cu oamenii care trec printr-o despartire imi place sa pun urmatoarea intrebare: “Sta viata ta intr-un om?”
Imi amintesc ca eram in apropierea examenului de BAC si ca sa imi alung fricile spuneam in sinea mea “Sta viata mea intr-un examen? Dar intr-un om? Dar intr-un job?” – de fapt, consider ca viata omului sta doar in Divinitate si tot ce este material sau legat de viata materiala este perisabil asa ca nu il absolutiza pe Gigel sau pe Tanța, oricine ar fi ei.
Se spune ca pentru orice cerem Dumnezeu are 3 raspunsuri:
1. DA
2. NU INCA
3. AM CEVA MAI BUN PENTRU TINE
Think about that!
Cea mai fructuoasa perioada din viata ta
Crezi sau nu, atunci cand esti singur te afli in perioada in care poti sa cresti cel mai mult. Ai timp liber si preocuparea ta psiho-afectiva este ceva mai relaxata. Adica nu stai sa te gandesti la iubita ta si unde vrei sa o duci si cum sa o faci sa se simta “cea mai cea”.
Acum este momentul sa citesti, sa mergi la workshopuri, sa te ocupi de hobby-urile tale si de familie si prieteni. Daca peste doua zile apare mandra, va trebui sa imparti pizza (cum imi place mie sa spun) la mai multe persoane si o felie mare din timpul tau va fi a ei. Ea poate nici nu va cere cat ii vei da tu cu generozitate, uitand poate sa ii mai faci o vizita si bunicii 🙂
Ideea este ca fiecare etapa are frumusetea ei: cand esti cu cineva ai satisfactiile relatiei, cand esti singur dobandesti poate putin timp pentru evolutia ta si definirea caracterului propriu. Oricare ar fi situatia, traieste in prezent si bucura-te fara sa te uiti in trecut sau in viitor sau sa te gandesti “cum ar fi fost daca…”
CONCLUZIE de despartire
Si totusi, cum treci peste o despartire? R: Cum treci peste un 3 la romana, pentru copiat – te duci acasa, plangi, suferi si te vaiti.
Problema nu este situatia (niciodata!). Daca am ajuns in acea situatie cu singuranta este si un rost. Problema este felul in care ne raportam la situatie (adica la despartire). Maturi fiind, ne intereseaza motivul pentru care suntem singuri, vrem sa stim ce putem imbunatati la noi si cautam persoana care ne apreciaza pentru ceea ce suntem. La o adica, doar un pesimist poate crede ca intru-un ocean de oameni nu exista cineva potrivit pentru el.
PS: ideea cu bucuria prezentului merita aprofundata. Cel mai bun autor pe subiect ramane Eckhart Tolle! Iata titlul de referinta aici.
Bună, o să încep prin a-l cita pe părintele Ieromonah Hristotom Filipescu, el spune într-una din cărţile lui că “Cea mai grea lovitură în suflet și în minte este să te simți în plus acolo unde cândva erai totul! ” Aşadar, pornind de la această idee, îţi mărturisesc că sunt de acord cu tine, dar aş vrea totuşi să adaug şi faptul că atunci când iubeşti, nu cred că trebuie să te simţi forţat să-ţi împarţi timpul cu persoana iubită. Părintele Pantelimon ne învaţă că Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca să aibă nevoie unul de altul. Dacă ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienţi singuri, însă căutând iubirea, îl căutăm pe Dumnezeu. Iubirea este cel mai frumos sentiment din lume; degebea ai de toate, dacă nu ai cu cine să le împarţi. Este minunat să împarţi până şi cele mai mici bucurii şi succese cu omul de lângă tine. În concluzie, iubirea este fundamentul fiinţei noastre! O să închei acum tot cu un citat al părintelui Pantelimon care spune că “iubirea unuia, cu statornicie, poate să salveze iubirea celuilalt.Trebuie să iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt!”